Impresii despre Alpha400

Deja de o săptmână lucrez cu apartul ăsta (totuşi a venit) şi pot să spun şi nişte impresii.
Sistemul de operare care era pus by default e bine balanţat şi lucrează excelent, dar are câteva minusuri. În primul rând, nu există nici un meneger de pachete, lucru care înseamnă că nu pot să instalez softul care-mi place. În al doilea rând, nici un linuxoid veritabil nu va lăsa sistemul by default, ci va pune ceva al lui :-).

Redacţiile, calculatoarele şi softul legal

Am scris câteva zile în urmă despre faptul că cea mai sigură metodă de a închide orice redacţie este să verfici dacă foloseşte soft legal. Zilele trecute am văzut o chestiune, care ar fi una din soluţiile acestei situaţii. E vorba de un mini-notebook care costă doar 85 de euro şi lucrează pe Linux (deci pentru el nu e nevoie să cumpărăm soft comercial - merge cel gratuit).
Trebuie de recunoscut că maşinica e cam slabă. Chiar slabă de tot :-). Dar pentru jurnalişti, de la care se cere doar scrisul articolelor şi navigatul pe net (pentru documentare, e-mail şi comunicare prin IM) e suficient. Arată cam aşa:

Facem arhivă de noutăţi

Noutăţile trebuiesc citite - luăm asta drept axiomă. Păcat, însă, că în Moldova nu prea am văzut jurnalism obiectiv (nu că aş presupune că există în altă parte, dar pur şi simplu pe ăsta îl urmăresc mai îndeaproape) şi din acest motiv nu te poţi limita la a cumpăra un singur ziar, a viziona un singur post de televiziune şi a asculta un singur post de radio. Ca să ai măcar o vagă închipuire ce s-a întâmplat, eşti nevoit să apelezi la cât mai multe surse. Din fericire, chestia cu strânsul ştirilor din diferite surse am rezolvat-o apelând la un RSS-reader - newsbeuter.

Slideshow din consolă

Pentru mâine am fost rugaţi să facem nişte fotografii pentru slideshow. Chestia e că la Şcoala de Jurnalism ne vor învăţa să facem respectivul slideshow în Adobe FlashMX, lucru care mie nu-mi place (pentru că nu folosesc nici Windows, nici Mac). Deci am hotărât să găsesc propria cale de a face aşa ceva.

Automatizarea prelucrării imaginilor pentru ziar

Deşi e destul de dificil pentru designer sau fotograf să-şi închipuie că imaginile pot fi redactate în mod neinteractiv, fără a vedea rezultatul lucrului în timp real, totuşi acest lucru e posibil şi chiar recomandabil de multe ori. În cele ce urmează, vom prezenta câteva mici trucuri de utilizare a setului de programe ImageMagick, care permit automatizarea unor operaţii de rutină.
De cele mai multe ori, aparatul de fotografiat salvează imaginile în mod automat în format JPEG cu densitatea imaginii de 72dpi, în spaţiul de culori RGB. Problema e că machetatorul are nevoie de fotografii în format TIFF, cu rezoluţia 300dpi şi în spaţiul de culori CMYK (dacă ziarul e color) sau Grayscale (dacă e alb-negru). Pe lângă toate astea, mărimea fizică a imaginii foarte rar depăşeşte anumite mărimi, deci imaginile care depăşesc aceste dimensiuni trebuiesc redimensionate, iar cele care sunt mai mici — nu. E foarte puţin probabil să fie publicate fotografii de lăţimea paginii de ziar, spre exemplu. În una din redacţiile în care am lucrat, fotografiile niciodată nu depăşeau lăţimea de 3 coloane, adică 135 mm.

De ce ar fi nevoie de Linux într-o redacţie

Aceasta va fi cea mai plicticoasă postare a mea, sper eu. Totuşi cred că e necesar să explic de ce mă apuc de treaba asta şi ce vreau să obţin. Aveţi răbdare, multstimaţi tovarăşi, şi treceţi cu ochii prin articolul ăsta, că poate vă conving :-)
Editarea unui ziar independent regional presupune nişte investiţii. Şi afară de cele legate direct de editare (cheltuielile pentru tipografie, salariile angajaţilor, arenda oficiului, costul calculatoarelor etc.), mai există şi nişte cheltuieli legate de procurarea softului. Până şi cel mai performant calculator rămâne doar o gramadă de fier — fier foarte costisitor, apropo — incapabil de nimic dacă nu-i cumperi şi nişte programe.